ascultam azi photograph de la nickleback… ca chiar atunci citeam postul lui snappy care poarta acelas nume cu aceasta melodie… si statea si imi aduceam si eu aminte de acele clipe frumoase… de anii de liceu care pe vremea aia imi doream sa se termine mai repede si acum sincer ii reget …

imi aduc aminte de “doispa-Aul” nebunii liceului… se stia … cand era liniste in liceu noi nu eram la scoala… de zilele in care intram dimineata in clasa si prima intrebare care o puneam colegilor…”care merge in Casa Veche” … de toate nebuniile pe care le-am facut pe parcursul unui an… de toata zarva pe care am facut-o cu organizarea balului bobocilor…

balul bobocilor… imi aduc aminte cum in seara de dinainte balului cum stateam la mine in camera cu inca doi colegi si faceam invitatii pentru ca nu ne ajungeau iar conducerea liceului nu vrea sa ne aprobe mai multe invitatii… de felul cum taiam pe bancheta din spatele unei dacii acele invitatii cu doar cateva ore inaintea balului … de cheful de dupa balul bobocilor la care au venit doar organizatori si prieteni apropiati… de toata nebunia cu strangerea de sponsorizari …

imi aduc aminte de plimbarea la busteni… vila pescarus… cum in mai putin de 3 zile am reusit sa organizam o plecare cu clasa… cum le-am spus profesorilor pe ultimii 80 de metri ca sa fim sigur ca nu vor veni cu noi… de noaptea petrecuta in personal … ne noaptea petrecuta in ploiesti sud… ca de am vrut sa ne intoarcem cu personalul … de bataiele cu pepsi si sprite care le aveam prin tren … de plimbarea pana la cascada urlatoare … si de felul in care am reusit sa ne ratacim…

de toate orele de info in care noi jucam Quake 2 … de felul in care saraca profa care nu stia ce sa mai faca se ne potoleasca… de toata nebunia cu atestatele la info …

o alta chestie care in cazul meu se intinde pe parcusul a doi ani… “Gazeta Liceenilor” ce nebunie … doi ani in care am fost redactor-sef la aceasta revista care mi-a mancat multe ore prin cabinetul de religie si prin cabinetul de consiliere in primul an… de acele interviuri pe care le luam prin liceu, de toate pozele si toate motivele stupide pentru care ne invoam de la ore cu pretextul ca lucram la revista liceului cand noi eram in casa veche si jucam rentz sau wist …

sincer acum as vrea sa mai retraiesc macar pentru o zi cel putin una din acele zile… cand singura grija a noastra era sa ne distram… nici apropierea bac-ului si nici macar sfarsitul anului nu ne mai speria… mi-e dor de colegii mei… mi-e dor de al meu liceu … de asa cum era el… cu bune si cu rele… mi-e dor de ai mei profesori cu bune si cu rele … si nu odata i-am criticat pentru ce faceau, ca acum sa realizam ca saracii se chinuiau sa scoata niste oameni din noi… si sincer cred ca au si reusit…

mi-e dor de trecutul meu asa cum a fost el….

Technorati Tags: amintiri, liceu, trecut, personale